HISTOLOGIA, INERVAŢIA ŞI VASCULARIAŢIA ORGANELOR GENITALE FEMININE
- drdascauvoicu
- Jan 24
- 15 min read
Updated: Feb 22
I. HISTOLOGIE
1. Ovare
a)
Epiteliu: Suprafața este acoperită de un epiteliu simplu cuboidal, adesea denumit "epiteliu germinativ", deși nu este implicat în gametogeneză.
Corticala: Conține foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare (foliculii primordiali, primari, secundari și maturi Graafian).
Foliculi primordiali: Celule foliculare scuamoase simple care înconjoară un ovocite.
Foliculii în creștere: Celulele granuloase proliferează (epiteliu cuboidal sau stratificat), înconjurate de straturi de teacă (teacă internă și teacă externă).
Foliculii Graafian: Antru mare umplut cu lichid folicular, celule granuloase și cumulus oophorus.
Medulara: Țesut conjunctiv vascularizat cu nervi, limfatici și vase de sânge.
b)
Ovogeneza și dezvoltarea foliculară:
Folicul primordial: Ovocit în repaus înconjurat de un singur strat de celule granuloase aplatizate.
Foliculul primar: Zona pellucida se formează între ovocite și celulele granuloase. Celulele granuloase devin cuboidale.
Folicul secundar: Foliculul se mărește, celulele granuloase proliferează și începe să se formeze un mic antru. Stratul theca se diferențiază în:
Teaca Internă: Produce precursori steroizi pentru sinteza estrogenului.
Teaca Externă: țesut conjunctiv fibros de susținere.
Foliculul Graafian: Antrul mare umplut cu lichid, cumulus oophorus înconjoară ovocitele.
Corpus Luteum:
După ovulație, celulele granuloase și celulele theca interna se diferențiază în celule luteinice.
Celulele de luteină produc progesteron și estrogen, esențiale pentru menținerea sarcinii timpurii.
Corpus Albicans:
O cicatrice fibroasă care se formează în cazul în care nu are loc fertilizarea.
2. Trompele uterine (falopiene)
a)
Epiteliu: Epiteliu columnar simplu cu două tipuri principale de celule:
Celule ciliate: Ajută la transportul ovulului către uter.
Celule Peg secretoare: Furnizează hrană pentru ovul și spermă.
Straturi:
Mucosa: foarte pliată, în special în ampulă.
Muscularis: straturi musculare netede circulare interne și longitudinale externe.
Serosa: Strat extern de țesut conjunctiv acoperit de mezoteliu.
b)
Segmentele:
Infundibulum: În formă de pâlnie cu fimbrii; foarte ciliat pentru captarea ovocitelor.
Ampulă: Secțiunea cea mai lată și cea mai pliată; locul comun de fertilizare.
Istm: Mai îngust, cu mai puține pliuri mucoase.
Segment intramural: Trece prin peretele uterin.
Caracteristici speciale:
Celule ciliate: Crește în număr în timpul fazei foliculare sub influența estrogenului.
Celulele Peg: Secretă glicoproteine care hrănesc sperma și zigotul.
3. Uterul
a)
Endometru:
Epiteliu: Coloidal simplu cu celule ciliate și secretoare.
Stroma: țesut conjunctiv lejer cu glande uterine (glande tubulare căptușite cu celule columnare).
Strata:
Stratum Functionalis: Se pierde în timpul menstruației.
Stratum Basalis: Stratul regenerativ.
Miometru:
Trei straturi de mușchi neted: longitudinal intern, circular mijlociu (bogat în vase de sânge) și longitudinal extern.
Perimetrul: Strat seros extern cu țesut conjunctiv.
b)
Modificările ciclice ale endometrului (ciclul menstrual):
Faza proliferativă (determinată de estrogeni):
Glandele sunt drepte și tubulare.
Celulele stromale proliferează.
Faza secretorie (determinată de progesteron):
Glandele devin spiralate și secretă material bogat în glicogen.
Stroma devine edematoasă.
Faza menstruală:
Arterele spiralate se contractă, provocând ischemie și desprinderea stratului funcțional.
4. Colul uterin
Epiteliu:
Endocervix: Epiteliu columnar simplu cu celule secretoare de mucus.
Ectocervix: Epiteliu scuamos stratificat non-keratinizat.
Zona de transformare: Zona în care epiteliul columnar se transformă în epiteliu scuamos (loc comun pentru displazia cervicală).
Stroma: țesut conjunctiv dens cu mușchi neted.
Glande:
Glandele mucoasei cervicale secretă mucus, a cărui vâscozitate se modifică în timpul ciclului menstrual:
Mucus subțire și apos în timpul ovulației pentru a facilita penetrarea spermei.
Mucus gros în timpul fazei luteale și al sarcinii pentru a preveni infecțiile.
Semnificație clinică:
Zona de transformare: Locul cheie pentru infecția cu HPV și displazia cervicală. Testele Papanicolau regulate se concentrează asupra acestei zone.
5. Vagin
Epiteliu: Epiteliu scuamos stratificat non-keratinizat.
Lamina Propria: Bogată în fibre elastice și vascularizată.
Muscularis: Straturi de mușchi neted (circular intern și longitudinal extern).
Adventiția: Țesut conjunctiv cu vase de sânge, nervi și limfatici.
Epiteliu:
Bogat în glicogen, care este metabolizat de lactobacili în acid lactic, menținând pH-ul acid (~4,5) pentru a inhiba bacteriile patogene.
Influența hormonală:
Estrogenul crește depunerea de glicogen în epiteliul vaginal.
Grosimea epiteliului variază în funcție de modificările hormonale din timpul ciclului menstrual și al menopauzei.
6. Organele genitale externe (Vulva)
Labia Minora:
Epiteliu: Nekeratinizat stratificat scuamos.
Țesut conjunctiv: Bogat în glande sebacee.
Labia majoră:
Epiteliu: Keratinizat stratificat scuamos.
Stratul subcutanat: Grăsime, glande sudoripare și glande sebacee.
Clitoris: țesut erectil cu o rețea vasculară densă, acoperit de epiteliu scuamos stratificat.
Glandele vestibulare (glandele Bartholin):
Glande secretoare de mucus situate la nivelul orificiului vaginal.
Omolog cu glandele bulbouretrale la bărbați.
Structura clitorisului:
Conține corpul cavernos, similar cu țesutul erectil al penisului.
Foarte inervate, având o funcție senzorială.
II. INERVAȚIA
A. Inervația vegetativă:
Sistemul nervos autonom (SNA) este împărțit în ramuri simpatice și parasimpatice și ambele contribuie în mod semnificativ la funcționarea organelor genitale feminine, influențând excitarea sexuală, procesele reproductive și funcția generală a organelor pelvine.
1. Inervația simpatică:
Origine și traseu:
Inervația simpatică a organelor genitale feminine provine din segmentele vertebrale T10-T11 din regiunea toracolombară a măduvei spinării.
Fibrele simpatice preganglionare pleacă din măduva spinării, trec prin lanțul simpatic și fac sinapsă în ganglionul mezenteric inferior și în ganglionii pelvieni.
Fibrele postganglionare trec apoi prin nervul hipogastric și nervii splanhnici pelvieni pentru a ajunge la organele pelvine (uter, col uterin, vagin și ovare).
Funcții:
Vasoconstricție: Sistemul nervos simpatic contractă vasele de sânge, reducând fluxul sanguin către zona genitală în timpul anumitor faze ale ciclului reproductiv sau ca răspuns la stres.
Contracții uterine: Fibrele simpatice controlează motilitatea uterină, în special în timpul travaliului. Nervul hipogastric este esențial pentru inițierea contracțiilor uterine, ajutând la expulzarea fătului în timpul nașterii.
Orgasmul: Stimularea simpatică este implicată în procesele fizice asociate orgasmului, cum ar fi contracția mușchilor podelei pelvine, constricția vaginală și reflexul clitoridian . Aceste contracții sunt importante pentru senzațiile plăcute ale orgasmului.
Excitare sexuală: La bărbați și femei, activarea simpatică poate duce la vasoconstricție și tensiune musculară preorgasmică, care pregătește terenul pentru orgasm.
Organe pelviene afectate de inervația simpatică:
Uterul: Fibrele simpatice prin intermediul nervului hipogastric afectează motilitatea uterină, inclusiv contracția în timpul menstruației și travaliului.
Vagin: Fibrele simpatice contribuie la reglarea tonusului muscular vaginal și ajută la senzația de orgasm.
Ovare: Fibrele simpatice influențează fluxul sanguin ovarian și, prin urmare, ovulația și secreția de hormoni (deși reglarea primară a ovulației se face prin semnalizare endocrină).
2. Inervația parasimpatică:
Origine și traseu:
Inervația parasimpatică a organelor genitale feminine provine din segmentele spinale S2-S4, care dau naștere nervilor splanhnici pelvieni.
Acești nervi fac sinapse în ganglionii din apropierea organelor țintă (cum ar fi uterul și vaginul), iar fibrele postganglionare inervează mușchii netezi ai acestor organe.
Funcții:
Vasodilatație: Stimularea parasimpatică duce la vasodilatarea și angorjarea țesuturilor genitale, promovând fluxul sanguin în timpul excitației sexuale.
Lubrifierea: Fibrele parasimpatice sunt responsabile de secreția de lubrifiere vaginală, un proces important în excitarea sexuală și confort. Acest lucru se întâmplă în principal prin inervația parasimpatică a glandelor vaginale și cervicale.
Excitaţia și răspunsul sexual: Inervația parasimpatică joacă un rol major în primele etape ale excitației sexuale, inițiind umflarea și lubrifierea vulvei și vaginului. De asemenea, stimulează angorjarea clitorisului și reactivitatea sexuală.
Contracții uterine: În timpul travaliului, stimularea parasimpatică poate spori contractilitatea uterină. Nervii splanhnici pelvieni joacă un rol în faza timpurie a travaliului prin stimularea contracțiilor uterine.
Organe pelvine afectate de inervația parasimpatică:
Vagin: Inervația parasimpatică stimulează angorjarea și lubrifierea vaginală.
Colul uterin: Colul uterin primește, de asemenea, aport parasimpatic, contribuind la înmuiere și dilatare în timpul travaliului.
Uter: Nervii parasimpatici contribuie la tonusul și contracția uterină, în special ca răspuns la procesele legate de travaliu.
Ovare: Deși influența sistemului nervos parasimpatic asupra funcției ovariene nu este la fel de directă ca cea a sistemului simpatic, aportul parasimpatic poate juca un rol în modularea fluxului sanguin către ovare.
B. Inervație somatică:
Inervația sistemului nervos somatic controlează în primul rând funcțiile voluntare, cum ar fi senzația și mișcarea organelor genitale externe. Aceasta este mediată în mare măsură de nervul pudendal, care este un actor-cheie în senzația sexuală și controlul muscular.
1. Nervul pudendal:
Origine și traseu:
Nervul pudendal provine din rădăcinile sacrale S2-S4 și furnizează fibre senzoriale și motorii organelor genitale externe și perineului.
Nervul trece prin foramenul sciatic mare, în jurul coloanei ischiatice și intră în perineu prin foramenul sciatic mic.
Funcții:
Funcția motorie: Nervul pudendal controlează mușchii genitali externi implicați în funcția sexuală, cum ar fi mușchii bulbospongiosus și ischiocavernosus, care joacă un rol-cheie în excitarea sexuală și orgasm. Acești mușchi ajută la constricția deschiderii vaginale și la creșterea presiunii în timpul orgasmului.
Funcție senzorială: Oferă inervație senzorială vulvei, clitorisului, vaginului și perineului, ceea ce o face esențială pentru senzațiile de atingere, presiune și durere în timpul activității sexuale. Acest aport este vital pentru plăcerea sexuală și excitare.
Organe pelviene afectate de nervul pudendal:
Clitoris: Inervația senzorială din nervul pudendal este esențială pentru senzația clitorisului, iar inervația motorie contribuie la funcția clitorisului în timpul activității sexuale.
Vulva: aportul senzorial de la nervul pudendal la labiile mari, labiile mici și perineu ajută la senzația tactilă, durere și plăcere.
Perineu: Zona perineală este bogat inervată de nervul pudendal, care joacă un rol în senzația sexuală și în capacitatea de a controla mușchii pelvieni în timpul actului sexual.
2. Alte nervi somatici:
Nervul genitofemural: Acest nerv asigură inervația senzorială a mons pubisului, labiilor mari și porțiunii superioare a deschiderii vaginale.
Nervul ilioinguinal: Acest nerv contribuie la inervația senzorială a pielii de deasupra labiilor mari și a zonei pubiene.
Rezumatul inervației pe organe:
Vulva și clitorisul: Inervație somatică primară prin nervul pudendal, care asigură atât inervație senzorială, cât și motorie, esențială pentru senzația și răspunsul sexual.
Vagin: Inervat de fibre somatice (pudendale) și autonome (simpatice și parasimpatice). Sistemul autonom modulează tonusul și răspunsul la excitația sexuală, în timp ce sistemul somatic furnizează feedback senzorial.
Uterul: Controlat în mare parte de sistemul nervos autonom (fibre simpatice și parasimpatice), care reglează contracțiile uterine, ciclul menstrual și travaliul. Fibrele simpatice joacă un rol mai important în timpul travaliului.
Colul uterin: Inervație somatică și autonomă. Inervația senzorială a colului uterin provine prin intermediul nervului vag (pentru durere și distensie), în timp ce fibrele autonome modulează răspunsul contractil în timpul travaliului.
Relevanță clinică:
Perturbarea acestor căi neuronale poate duce la disfuncții sexuale (de exemplu, lipsa senzației sau a răspunsului) sau la complicații ale travaliului (de exemplu, eșecul de a progresa în travaliu din cauza contracțiilor uterine insuficiente). Neuropatia nervului pudendal sau a nervilor splanhnici pelvieni poate cauza probleme precum dispareunia (relații sexuale dureroase), anorgasmia sau incontinența.
III. VASCULARIZAŢIA
1. Uter
A. Artere:
Artera uterină:
Artera uterină este o sursă majoră de sânge pentru uter, provenind din artera iliacă internă (în special, diviziunea sa anterioară).
Curs: Se deplasează medial în ligamentul larg, unde dă mai multe ramuri către uter. Artera uterină urcă de-a lungul părților laterale ale uterului și asigură o aprovizionare bogată a pereților uterini.
Acesta are mai multe ramuri cheie:
Ramuri cervicale: Aprovizionează cervixul și vaginul.
Ramuri vaginale: Contribuie la alimentarea cu sânge a vaginului.
Arterele arcuate: Acestea sunt arterele primare care rulează de-a lungul stratului exterior (stratul seros) al uterului. Acestea se ramifică ulterior în artere radiale.
Artere radiale: Aceste artere pătrund în miometru (stratul muscular) al uterului și dau naștere unor artere spiralate mai mici care hrănesc endometrul (mucoasa uterină). Arterele spiralate sunt responsabile de modificările ciclice ale endometrului în timpul menstruației.
Artera ovariană:
Artera ovariană izvorăște din aorta abdominală, de obicei chiar sub arterele renale (la nivelul L2).
Curs: Artera coboară spre ovare, trece prin ligamentul suspensor al ovarului și se împarte în ramuri pentru a alimenta atât ovarele, cât și, în unele cazuri, trompele uterine.
Artera ovariană poate aduce o contribuție minoră la aportul sanguin uterin prin anastomozele cu arterele uterine.
Artera vaginală:
Izvorăște din artera iliacă internă (diviziunea anterioară).
Artera vaginală dă ramuri care alimentează partea inferioară a uterului, vaginul și părți ale vulvei.
B. Vene:
Plexul venos uterin:
Sângele din uter este drenat prin plexul venos uterin, care este situat în ligamentul larg.
Acest plex se scurge în cele din urmă în venele iliace interne.
Venele ovariene:
Vena ovariană dreaptă se drenează direct în vena cavă inferioară.
Vena ovariană stângă se drenează în vena renală stângă, care la rândul său se drenează în vena cavă inferioară.
Drenajul venos al ovarelor este crucial, deoarece transportă hormonii și alte substanțe înapoi în circulația sistemică.
2. Ovare
A. Artere:
Artera ovariană:
După cum s-a menționat, artera ovariană izvorăște din aorta abdominală la nivelul L2.
Curs: Trece prin ligamentul suspensor al ovarului (numit și ligamentul infundibulopelvic) și se ramifică în ramurile ovariene care alimentează ovarele.
Unele ramuri ale arterei ovariene se anastomozează, de asemenea, cu ramuri ale arterei uterine pentru a asigura circulația colaterală.
B. Vene:
Venele ovariene:
Vena ovariană dreaptă se drenează în vena cavă inferioară.
Vena ovariană stângă se drenează în vena renală stângă, care se drenează apoi în vena cavă inferioară.
Venele ovariene sunt importante în transportul hormonilor, inclusiv estrogenul și progesteronul, care sunt produși de ovare.
3. Vagin
A. Artere:
Artere vaginale:
Artera vaginală izvorăște din artera iliacă internă (diviziunea anterioară).
Artera vaginală oferă ramuri multiple care alimentează vaginul și contribuie la alimentarea cu sânge a colului uterin și a uterului inferior.
Artera uterină: Artera uterină emite, de asemenea, unele ramuri care contribuie la alimentarea cu sânge a vaginului, în special a porțiunii vaginale superioare.
Artera pudendală internă: Artera pudendală internă, o ramură a arterei iliace interne, dă naștere arterei vaginale inferioare, care alimentează vaginul inferior.
B. Vene:
Plexul venos vaginal:
Venele vaginului se drenează în plexul venos vaginal, care la rândul său se drenează în venele iliace interne.
Plexul venos cervical contribuie, de asemenea, la drenajul venos al vaginului.
4. Labiile și vulva
A. Artere:
Artera pudendală internă:
Artera pudendală internă, o ramură a arterei iliace interne, asigură principala aprovizionare cu sânge a vulvei.
Se ramifică în artera perineală și artera dorsală a clitorisului, alimentând labiile mari și mici, precum și zona perineală.
Artera pudendală externă:
Artera pudendală externă este o ramură a arterei femurale care alimentează pielea și structurile superficiale ale vulvei, inclusiv labiile.
B. Vene:
Venele pudendale interne și externe:
Venele vulvei se varsă în venele pudendale interne și externe, care se varsă în cele din urmă în venele iliace interne.
5. Clitoris
A. Artere:
Artera dorsală a clitorisului:
Artera dorsală a clitorisului, o ramură a arterei pudendale interne, alimentează clitorisul.
Acesta trece de-a lungul suprafeței dorsale a clitorisului și furnizează sânge glandului, corpului cavernos și altor țesuturi erectile.
B. Vene:
Drenaj venos clitoridian:
Sângele venos de la clitoris se scurge în venele pudendale interne, care se scurg în cele din urmă în venele iliace interne.
6. Anastomozele și circulația colaterală:
Există mai multe anastomoze cheie care asigură circulația colaterală, în special între arterele uterine, ovariene și vaginale. Aceste anastomoze sunt importante în cazurile de compromitere vasculară sau în timpul intervențiilor chirurgicale pentru a asigura menținerea fluxului sanguin către organele de reproducere.
IV. LIMFATICE
1. Organele genitale externe (Vulva)
Drenaj limfatic: Organele genitale externe (vulva) se drenează în principal în ganglionii limfatici inghinali superficiali. Acești noduli sunt localizați în regiunea inghinală, chiar sub ligamentul inghinal.
Detalii suplimentare:
Atât labiile mari, cât și labiile mici se drenează în nodulii inghinali superficiali.
Clitorisul se drenează, de asemenea, către ganglionii inghinali superficiali, deși unele drenaje pot urma cursul vaselor pudendale interne către ganglionii iliaci interni.
Vestibulul vulvar (zona din jurul deschiderii vaginale) se scurge, de asemenea, în nodulii inghinali superficiali.
Perineul (zona dintre organele genitale și anus) se drenează, de asemenea, către ganglionii inghinali superficiali, care pot primi drenaj și din anus (jumătatea superioară).
Drenaj limfatic primar:
Noduri limfatice inghinale superficiale: Drenajul primar al vulvei este către ganglionii limfatici inghinali superficiali. Acești ganglioni sunt localizați chiar sub ligamentul inghinal și sunt adesea primul loc de metastază în cancerul vulvar.
Noduri limfatice inghinale profunde: Un anumit drenaj are loc și la nivelul ganglionilor limfatici inghinali profunzi.
Nod limfatic femural: Parte a ganglionilor inghinali profunzi, situată de-a lungul venei femurale.
Drenaj limfatic secundar:
Noduri limfatice iliace externe: Se poate produce drenaj secundar la nivelul ganglionilor limfatici iliaci externi.
Semnificație:
În cazul cancerului vulvar, disecția ganglionilor limfatici include de obicei ganglionii limfatici inghinali, deoarece aceștia sunt cele mai frecvente locuri pentru metastaze.
2. Vagin
Vaginul are un sistem de drenaj limfatic mai complex, deoarece este împărțit într-o treime superioară, medie și inferioară, fiecare cu un set diferit de căi de drenaj.
Două treimi superioare ale vaginului:
Limfa din partea superioară a vaginului se drenează în principal în ganglionii iliaci interni (cunoscuți și sub numele de ganglionii hipogastrici), care sunt localizați în jurul vaselor iliace interne și în apropierea sacrului.
De la ganglionii iliaci interni, drenajul poate ajunge la ganglionii iliaci comuni și apoi la ganglionii para-aortici (lombari).
O parte din drenaj poate urma, de asemenea, traseul arterelor uterine, drenându-se către ganglionii parametriali (ganglionii din apropierea uterului) și apoi posibil către ganglionii iliaci externi.
Treimea inferioară a vaginului:
Treimea inferioară a vaginului se drenează către ganglionii limfatici inghinali superficiali, la fel ca organele genitale externe și perineul.
În unele cazuri, drenajul poate fi direcționat și către ganglionii inghinali profunzi sau ganglionii iliaci interni, mai ales dacă cancerul sau boala se extinde mai adânc.
Treimea superioară a vaginului:
Nodulii limfatici iliaci interni: Drenajul primar este către ganglionii iliaci interni.
Noduri limfatice iliace externe: Drenajul secundar poate apărea, de asemenea, la acești ganglioni.
Treimea mijlocie a vaginului:
Noduri limfatice iliace interne: Drenare în principal către ganglionii iliaci interni.
Nodulii limfatici obturatori: Calea secundară de drenaj.
Treimea inferioară a vaginului:
Noduri limfatice inghinale: Treimea inferioară se drenează în principal către ganglionii limfatici inghinali superficiali și profunzi.
Noduri limfatice sacrale: Aceste noduri pot fi, de asemenea, implicate în drenaj.
Semnificație:
Cancerele vaginale se pot răspândi atât la ganglionii limfatici pelvieni, cât și la cei inghinali, ceea ce este important în planificarea chirurgiei și a radiațiilor.
3. Colul uterin
Colul uterin este adesea împărțit în două regiuni pentru drenajul limfatic:
Partea superioară a colului uterin (deasupra joncțiunii vaginale):
Limfa din această porțiune a colului uterin se drenează în ganglionii parametriali (localizați în jurul colului uterin și uterului) și în ganglionii iliaci interni.
Aceste noduri se drenează în nodurile iliace comune și apoi în nodurile lombare (prin intermediul nodurilor para-aortice).
Regiunea cervicală superioară se poate scurge, de asemenea, în ganglionii iliaci externi sau în ganglionii obturatori (care sunt localizați în apropierea peretelui lateral pelvin).
Partea inferioară a colului uterin (porțiunea în contact direct cu vaginul):
Limfa din partea inferioară a colului uterin se drenează către ganglionii paracervicali (ganglionii adiacenți colului uterin și vaginului).
Acești ganglioni se pot scurge apoi în ganglionii limfatici inghinali superficiali sau în ganglionii iliaci interni.
Dacă boala progresează, răspândirea limfatică poate urma calea spre ganglionii iliaci externi sau chiar spre ganglionii iliaci comuni.
4. Uterul
Fundul și corpul superior al uterului:
Drenajul limfatic al fundului (partea superioară a uterului) și al părții superioare a corpului urmează cursul arterelor uterine și se drenează în ganglionii para-aortici (ganglionii lombari).
Aceste noduri sunt situate de-a lungul aortei în abdomenul inferior, în special la nivelul rinichilor.
Limfa din partea superioară a uterului se poate scurge, de asemenea, în nodulii iliaci externi sau în nodulii iliaci interni, în funcție de gradul de răspândire.
Fundul uterin:
Ganglionii limfatici para-aortici (lombari): La fel ca ovarele, fundul uterului se drenează în principal în ganglionii limfatici para-aortici.
Noduri limfatice iliace externe: O parte din drenaj ajunge și la nodulii iliaci externi.
Corpul uterului:
Nodulii limfatici iliaci externi: Drenajul primar pentru corpul uterului este către ganglionii limfatici iliaci externi.
Noduri limfatice iliace interne: Se produce, de asemenea, un drenaj secundar la nivelul ganglionilor iliaci interni.
Ganglionii limfatici obturatori: Acești noduri primesc, de asemenea, drenaj limfatic de la corpul uterin.
Partea inferioară a corpului și cervixul uterului:
Partea inferioară a uterului, inclusiv cervixul, se drenează în principal în ganglionii limfatici iliaci interni.
O parte din limfă poate ajunge și la ganglionii iliaci externi, ganglionii obturatori și ganglionii paracervicali.
Acești ganglioni limfatici pot fi, de asemenea, implicați în răspândirea tumorilor maligne uterine, în special a cancerului de col uterin.
Cervix:
Noduri limfatice parametriale: Aceștia sunt ganglionii imediați din apropierea colului uterin.
Noduri limfatice pelviene:
Noduri iliace externe: Calea primară de drenaj.
Noduri iliace interne: Aceste noduri primesc, de asemenea, drenaj de la colul uterin.
Noduri obturatoare: Drenajul la aceste noduri este, de asemenea, semnificativ.
Noduri limfatice sacrale: Colul uterin se poate scurge, de asemenea, la ganglionii limfatici presacrali.
Semnificație:
Drenajul complex al uterului, în special cervixul, este important în răspândirea cancerului de col uterin. Histerectomia radicală și disecția ganglionară includ adesea aceste zone.
5. Ovare
Drenajul limfatic: Ovarele au un drenaj limfatic distinct față de celelalte organe pelvine. Limfaticele ovariene urmează cursul ligamentului suspensor al ovarului și se drenează în ganglionii para-aortici (lombari), care sunt localizați de-a lungul aortei abdominale la nivelul rinichilor.
Din ganglionii para-aortici, limfa poate ajunge în cele din urmă în ganglionii iliaci comuni și în ganglionii iliaci externi, dar drenajul primar este către ganglionii lombari (aortici).
Drenajul limfatic al ovarelor este important pentru înțelegerea răspândirii cancerului ovarian, deoarece ganglionii para-aortici sunt adesea implicați în stadiile avansate ale bolii.
Drenaj limfatic primar:
Ganglionii limfatici para-aortici (lombari): Calea principală de drenaj pentru ovare și trompele uterine este către ganglionii limfatici para-aortici. Acești noduli sunt localizați de-a lungul aortei în regiunea lombară, în special în jurul nivelului vaselor renale.
Noduri limfatice pelviene: Există, de asemenea, drenaj secundar către ganglionii limfatici pelvieni, inclusiv ganglionii iliaci externi și obturatori.
6. Trompele
Drenajul limfatic: Trompele uterine au un model de drenaj limfatic similar cu cel al ovarelor și uterului.
Partea proximală (mai aproape de uter) a trompei se scurge în nodulii parametriali.
Porțiunea distală (mai aproape de fimbrii) a tubului se scurge în nodulii para-aortici (lombari).
O parte din drenaj poate ajunge, de asemenea, la ganglionii iliaci interni, dar drenajul principal este la ganglionii para-aortici.
Drenaj limfatic primar:
Ganglionii limfatici para-aortici (lombari): Calea principală de drenaj pentru ovare și trompele uterine este către ganglionii limfatici para-aortici. Acești noduli sunt localizați de-a lungul aortei în regiunea lombară, în special în jurul nivelului vaselor renale.
Noduri limfatice pelviene: Există, de asemenea, drenaj secundar către ganglionii limfatici pelvieni, inclusiv ganglionii iliaci externi și obturatori.
7. Perineu
Drenaj limfatic: Perineul se drenează către ganglionii limfatici inghinali superficiali. Această regiune cuprinde organele genitale externe, zona dintre deschiderea vaginală și anus și canalul anal (jumătatea superioară). Limfa din această regiune se poate scurge, de asemenea, în ganglionii inghinali profunzi sau în ganglionii iliaci interni, în funcție de răspândirea oricărei boli sau malignități.
Rezumatul ganglionilor limfatici cheie:
Noduri limfatice inghinale superficiale: Organe genitale externe (vulvă), perineu, vagin inferior, col uterin inferior.
Nodulii limfatici inghinali profunzi: Rareori implicate, dar pot primi limfa de la vulvă, perineu sau vaginul inferior.
Noduri limfatice iliace interne (noduri hipogastrice): Partea superioară a vaginului, cervixul inferior, uterul (partea inferioară), trompele uterine.
Noduri limfatice iliace externe: Vaginul inferior, cervixul inferior, uterul (partea inferioară).
Noduri limfatice iliace comune: Drenaj de la ganglionii iliaci interni, ganglionii iliaci externi.
Noduri limfatice para-aortice (lombare): Ovare, fundul uterului, partea superioară a colului uterin, trompele uterine.
Nodulii limfatici obturatori: Regiunea pelviană, în special în cazul răspândirii cancerului uterin sau cervical.
Relevanță clinică:
Răspândirea cancerului: Înțelegerea drenajului limfatic este esențială în oncologia ginecologică. Tumorile maligne precum cancerul de col uterin, uterin, ovarian și vulvar se răspândesc adesea prin sistemul limfatic, iar cunoașterea căilor ajută la orientarea stadializării și a strategiilor de tratament, inclusiv disecția ganglionilor limfatici și radioterapia.
Limfadenopatie pelvină: Mărirea ganglionilor limfatici din pelvis poate fi un semn de infecții, cancere sau alte patologii care afectează organele de reproducere.
Cartografierea ganglionilor limfatici: În cazul cancerelor ginecologice, cartografierea ganglionului limfatic santinelă și biopsia (în special pentru cancerele de col uterin și vulvar) sunt utilizate pentru a identifica primul ganglion limfatic la care se pot răspândi celulele canceroase.
Comments