PROFILUL HORMONAL FEMININ
- drdascauvoicu
- Jan 24
- 8 min read
I. PROFILUL HORMONAL FEMININ ÎNAINTE DE PUBERTATE
Profilul hormonal al femeilor înainte de pubertate se caracterizează prin niveli relativ scăzute de hormoni sexuali și activitate în axa hipotalamo-hipofizo-gonadală (HPG). Iată o prezentare generală:
1. Hormoni ai axei HPG
Axa HPG este în repaus în timpul copilăriei timpurii și începe să se reactiveze treptat pe măsură ce se apropie pubertatea.
a) Gonadotropin-Releasing Hormone (GnRH):
Secretat de hipotalamus în mod pulsatil.
Activitatea este minimă în copilăria timpurie și crește treptat pe măsură ce se apropie pubertatea.
Sursa: Hypothalamus.
Activitate:
Secreția de GnRH în timpul prepubertății este foarte scăzută din cauza inhibării centrale a axei HPG.
Secreția pulsatilă de GnRH este aproape absentă sau foarte puțin frecventă până la sfârșitul copilăriei.
Pe măsură ce pubertatea se apropie, pulsatilitatea nocturnă începe să crească, declanșând activarea axei HPG.
b) Hormonul luteinizant (LH) și hormonul foliculostimulant (FSH):
Secretat de hipofiza anterioară ca răspuns la GnRH.
Nivelurile sunt scăzute în timpul prepubertății, cu impulsuri nocturne minore care cresc pe măsură ce se apropie pubertatea.
Sursă: Pituitară anterioară.
Niveluri normale înainte de pubertate (faza prepubertară):
LH: < 0,3-0,4 IU/L.
FSH: 0,5-4,5 IU/L.
Rol:
Eliberarea minimă de gonadotropină înseamnă foarte puțină stimulare a foliculilor ovarieni.
Nivelurile LH și FSH rămân scăzute și nu fluctuează semnificativ până la sfârșitul prepubertății, când nivelurile FSH încep să crească ușor.
c) Estrogeni (în principal estradiol):
Produsă în ovare sub influența FSH.
Nivelurile sunt foarte scăzute înainte de pubertate din cauza foliculilor ovarieni imaturi.
Sursă: Ovare (celulele granuloase ale foliculilor).
Niveluri normale înainte de pubertate:
Estradiol (E2): < 10 pg/mL (adesea nedetectabil la copiii mai mici).
Rol:
Nivelurile foarte scăzute de estradiol sunt suficiente pentru menținerea funcțiilor fiziologice minime.
Nu are loc dezvoltarea foliculară sau ovulația din cauza stimulării insuficiente a gonadotropinei.
Nivelurile de estradiol încep să crească ușor în timpul prepubertății târzii, pe măsură ce foliculii ovarieni mici încep să se dezvolte.
d) Progesteron
Sursă: Ovare (corpus luteum în anii de reproducere).
Niveluri normale înainte de pubertate:
< 0,2 ng/mL (foarte scăzută).
Rol:
Deoarece ovulația nu a început încă, producția de progesteron este neglijabilă înainte de pubertate.
2. Hormonii suprarenali (Adrenarche)
DHEA și DHEA-S (Dehidroepiandrosteron și sulfatul său):
Produs de glandele suprarenale ca parte a adrenarhezei, care începe de obicei în jurul vârstei de 6-8 ani.
Contribuie la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi părul pubian și axilar (deși nu sunt direct legate de activitatea ovariană).
Sursă: Glandele suprarenale (zona reticulară a cortexului suprarenale).
Niveluri normale înainte de pubertate:
DHEA: 0,2-0,3 µg/mL.
DHEA-S: 10-40 µg/dL.
Rol:
DHEA și DHEA-S sunt precursori pentru testosteron și estrogen.
Adrenarhia duce la dezvoltarea părului pubian și axilar, dar nu declanșează în mod direct pubertatea.
Androstenedionă:
Un alt androgen suprarenale care joacă un rol minor în fiziologia prepubertară.
Sursă: Glandele suprarenale (și ovarele în anii de reproducere).
Niveluri normale înainte de pubertate:
0,1-0,3 ng/mL.
Rol:
Contribuie la activitatea androgenică de nivel scăzut.
3. Hormonii tiroidieni
Funcția tiroidiană rămâne normală și nu variază semnificativ odată cu debutul pubertății. Hormonii tiroidieni (T3 și T4) sunt esențiali pentru creșterea generală și activitatea metabolică.
Funcția tiroidiană este importantă pentru creșterea și dezvoltarea generală și rămâne stabilă până la prepubertate.
Tiroxină (T4): 5-12 µg/dL.
Triiodotironină (T3): 80-200 ng/dL.
Hormonul tiroidian stimulator (TSH): 0,4-4,0 µIU/mL.
Semnificație:
Hormonii tiroidieni reglează rata metabolică, creșterea oaselor și dezvoltarea creierului.
Funcția tiroidiană anormală în timpul copilăriei poate duce la întârzieri în creștere sau probleme de dezvoltare.
4. Hormonul de creștere (STH) și factorul de creștere asemănător insulinei-1 (IGF-1)
Secreția de GH este mai mare în timpul copilăriei și atinge cote maxime în pubertate.
Nivelul IGF-1 crește ușor înainte de pubertate, determinat de hormonul de creștere.
Hormonul de creștere și IGF-1 sunt esențiale pentru creșterea în copilărie, iar activitatea lor crește în apropierea pubertății.
Hormonul de creștere:
Secretat în impulsuri, cu activitate mai mare în timpul somnului profund.
Niveluri normale: 0-6 ng/mL (în funcție de momentul măsurării).
IGF-1:
Mediază efectele GH.
Niveluri normale la prepubertate: 50-200 ng/mL.
Nivelurile încep să crească ușor în copilăria târzie.
Semnificație:
Acești hormoni determină creșterea liniară și dezvoltarea oaselor și a țesuturilor.
5. Prolactina
Nivelurile de prolactină sunt în general scăzute în timpul prepubertății și nu joacă un rol semnificativ în această etapă a dezvoltării.
Prolactina are o activitate minimă înainte de pubertate.
Niveluri normale înainte de pubertate:
3-15 ng/mL.
Rol:
Deși rolul principal al prolactinei este lactația la vârsta adultă, aceasta susține unele funcții imunitare și de creștere de bază la copii.
6.Importanță clinică
Profilul hormonal rămâne stabil până când faza prepubertară trece la pubertate, marcată de o pulsatilitate crescută a GnRH și o creștere a nivelului de LH și FSH.
Orice anomalii hormonale semnificative în această etapă ar putea indica condiții precum pubertate precoce, pubertate întârziată sau tulburări ale funcției suprarenale sau tiroidiene.
Pubertate precoce: Activarea precoce a axei HPG duce la dezvoltarea sexuală prematură (înainte de vârsta de 8 ani la fete).
Pubertate întârziată: Neactivarea axei HPG până la vârsta de 13 ani la fete poate indica afecțiuni precum hipogonadismul sau boli sistemice.
Tulburări ale adrenarhei: Producția excesivă de androgeni suprarenali poate provoca semne timpurii de pubarhe sau hirsutism.
7.Procese cheie în dezvoltarea prepubertară
Axa HPG liniștită:
Suprimarea axei HPG de către centrele cerebrale superioare menține gonadotropinele și hormonii sexuali la un nivel scăzut.
Adrenarhă:
Independent de axa HPG, adrenarche contribuie la efecte androgenice ușoare.
Creștere liniară:
Stimulată de GH și IGF-1, susținută de hormonii tiroidieni.
Reactivarea treptată a axei HPG:
Începe cu impulsuri nocturne crescute de GnRH în copilăria târzie (~8-9 ani la fete).
III.PROFILUL HORMONAL FEMININ ÎN PUBERTATE
Profilul hormonal feminin în timpul pubertății implică modificări complexe determinate de activarea axei hipotalamo-hipofizo-gonadale (HPG), care conduc la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare și a capacității de reproducere.
A.Hormonii
1. Hormonii hipotalamici
Gonadotropin-Releasing Hormone (GnRH):
Eliberarea pulsatilă crește în timpul pubertății.
Stimulează hipofiza anterioară să secrete gonadotropine (LH și FSH).
2. Hormonii hipofizari
Hormonul luteinizant (LH):
Stimulează producția de estrogen de către celulele theca ovariene.
Declanșează ovulația în stadiile ulterioare ale pubertății.
Hormonul foliculostimulant (FSH):
Promovează creșterea foliculilor ovarieni.
Funcționează cu LH pentru a stimula producția de estrogen.
3. Hormonii ovarieni
Estrogeni (în principal estradiol):
Stimulează dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare:
Dezvoltarea sânilor (thelarche).
Creșterea uterului, a vaginului și a ovarelor.
Distribuția grăsimii către șolduri, coapse și sâni.
Reglează ciclul menstrual.
Progesteron:
Începe să crească mai târziu în pubertate, după începerea ovulației.
Esențial pentru reglarea ciclului menstrual și pregătirea pentru o eventuală sarcină.
4. Hormonii suprarenali
Androgeni (de exemplu, dehidroepiandrosteron [DHEA] și androstenedionă):
Crește în timpul adrenarhicului (de obicei precede gonadarhiculul).
Responsabil pentru:
Creșterea părului pubian și axilar (pubarche).
Acnee.
Miros corporal.
5. Hormonul de creștere (GH) și factorul de creștere asemănător insulinei-1 (IGF-1):
Creștere în timpul pubertății, determinată de estrogen.
Contribuie la creșterea bruscă a adolescenților și la maturizarea scheletului.
B.Calendarul modificărilor:
Adrenarhă (6-8 ani):
Creșterea secreției de androgeni suprarenali.
Telarhă (8-13 ani):
Debutul dezvoltării sânilor determinat de estrogen.
Pubarhă (~9-13 ani):
Creșterea părului pubian și axilar datorită androgenilor.
Menarhă (~10-16 ani):
Prima perioadă menstruală, apare după ce expunerea semnificativă la estrogen a format mucoasa endometrială.
Cicluri ovulatorii (~2 ani după menarhă):
Stabilirea unor cicluri ovulatorii regulate.
III. PROFILUL HORMONAL FEMININ ÎN MENOPAUZĂ
Un profil hormonal feminin la menopauză reflectă, de obicei, modificările semnificative ale nivelurilor hormonale asociate cu încetarea funcției ovariene. Mai jos sunt prezentați hormonii cheie afectați și nivelurile lor așteptate în timpul menopauzei:
A.Hormonii și schimbările în menopauză
Estrogenii
Rol: Reglează menstruația, susține sănătatea oaselor și afectează starea de spirit și sănătatea cardiovasculară.
Niveluri în menopauză: Scăzute (sub 30 pg/mL sau <110 pmol/L).
Producția de estrogen din ovare scade semnificativ, cu cantități minore încă produse în țesuturile periferice prin aromatizarea androgenilor.
· Odată cu instalarea menopauzei, secreţia de estrogeni ovarieni scade; nivelul seric de estradiol (E2) scade de la valori de 550 pmol / l în debutul menopauzei la 80 pmol/l în post-menopauză.
· Estogenul dominant al menopauzei devine estrona (E1), cu valori serice medii de 100 pmol/l şi cu origine predominant periferică, prin conversia androgenilor produşi în suprarenale (în special androstendionul) la nivelul ţesutului adipos şi în muşchi.
· Deşi produc estrogeni mai mulţi, obezele prezintă totuşi simptome de menopauză; femeile slabe care nu au o conversie periferică importantă a androgenilor în estrogeni vor avea un exces de androgeni, care produce semne de virilizare.
· Cu trecerea timpului, producţia de androgeni în suprarenală scade, ceea ce va aduce după sine scăderea progresivă a nivelului de estrogeni, care nu vor mai putea asigura troficitatea ţesuturilor steroido-dependente.
Progesteron
Rol: Pregătește endometrul pentru implantare și reglează ciclurile menstruale.
Niveluri în menopauză: Scăzut (adesea nedetectabil).
Absența ovulației în menopauză duce la o producție aproape inexistentă de progesteron.
· Odată cu încetarea maturizării foliculare şi cu absenţa ovulaţiei, producţia de progesteron încetează.
· Progesteronul are efecte modulatoare asupra receptorilor estrogenici din endometru şi intracelular asupra celulei endometriale, având ca efect frenarea diviziunii celulare, cu efect protector împotriva cancerului de endometru şi a hiperplaziilor. În menopauză, acest efect protector se reduce progresiv.
Hormonul foliculostimulant (FSH)
Rol: Stimulează creșterea foliculilor ovarieni și producția de estrogen.
Niveluri în menopauză: Ridicate (frecvent > 30-40 mIU/mL).
FSH crește ca răspuns la lipsa de feedback negativ din partea nivelurilor scăzute de estrogen.
Hormonul luteinizant (LH)
Rol: Declanșează ovulația și susține funcția corpus luteum.
Niveluri în menopauză: Ridicate (adesea >20 mIU/mL).
LH crește, de asemenea, din cauza reducerii feedback-ului hormonal ovarian.
Testosteron
Rol: Menține libidoul, nivelul de energie și densitatea osoasă.
Niveluri la menopauză: Ușor diminuate sau normale.
Deși producția ovariană de testosteron scade, glandele suprarenale încă contribuie.
· Ovarul matur produce cantităţi însemnate de androgeni, reprezentaţi de testosteron şi androstendion; înainte de menopauză, ovarul produce 50% din androstendionul şi 25% din testosteronul circulant.
· La începutul menopauzei, lipsa de estrogeni este parţial compensată prin conversie periferică din androgeni produşi în suprarenale, fenomen care cu înaintarea în vârstă scade ca eficienţă, fiind total neînsemnat după instalarea menopauzei.
Androstendionă
Rol: Precursor pentru estrogen și testosteron.
Niveluri în menopauză: Scăzut.
Nivelurile scad pe măsură ce producția ovariană scade.
Dehidroepiandrosteron (DHEA) și DHEA-Sulfat (DHEA-S)
Rol: Precursori ai hormonilor sexuali.
Nivelurile menopauzei: Scăzute (legate de vârstă).
Declinul este asociat cu îmbătrânirea generală a suprarenalei.
Globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG)
Rol: Se leagă de hormonii sexuali, reglând biodisponibilitatea acestora.
Niveluri în menopauză: Scăzut.
Modificările scăzute ale estrogenului și ale ficatului în timpul îmbătrânirii reduc nivelurile SHBG.
Prolactină
Rol: Reglează lactația.
Niveluri la menopauză: Normale sau ușor diminuate.
Hormonii tiroidieni
Deși nu este direct legată de menopauză, funcția tiroidiană trebuie monitorizată, deoarece simptomele (de exemplu, oboseală, modificări de greutate) pot imita modificările menopauzei.
Inhibina
· Inhibina a fost izolată din lichidul folicular şi are o structură proteică, formată din 2 subunităţi.
· Sinteza inhibinei este efectuată în celulele granuloasei în foliculul matur, iar acţiunea sa inhibitorie se exercită asupra FSH şi mai puţin asupra LH.
· Scăderea numărului foliculilor diminuează nivelul inhibinei circulante, FSH nu mai este inhibat şi va fi secretat în exces, nivelul producţiei de LH rămânând normal. Creşterea de FSH accelerează maturarea foliculilor restanţi, scurtând faza foliculară şi creşte nivelul circulant al estradiolului (E2), care nu mai este compensat de către progesteron, corpul galben fiind insuficient, explicând dezechilibrul estro-progestativ.
· Ulterior, existând puţine peakuri asincrone de LH, ovulaţiile devin din ce în ce mai rare, şi în final vor dispărea. Ciclurile sunt neregulate, frecvent anovulatorii, cu un corp galben insuficient, ceea ce va duce la dezechilibrul balanţei estro-progestative. Gonadotrofinele cresc din cauza rezistenţei periferice ovariene, la început doar FSH izolat, apoi şi LH.
· Valorile crescute de FSH şi LH definesc insuficienţa ovariană; valorile mai crescute de FSH decât cele ale LH se explică prin faptul că timpul de înjumătăţire al FSH este mai mare (4 ore) decât cel al LH (30 minute), deci el va persista timp mai îndelungat.
B.Faze
· Faza I (hiperhormonală, polifoliculinică) se caracterizează prin creşterea marcată a estrogenilor, rezultată prin acumulare, în urma ciclurilor anovulatorii, în absenţa progesteronului. În această fază are loc înlocuirea ciclurilor luteale cu cicluri caracterizate prin absenţa corpului galben ovarian. Mucoasa uterină prezintă o hiperplazie glandulo-chistică, care estre cauza unor sângerări importante.
· Faza II (hipohormonală, hipofoliculinică) începe când secreţia hormonală a ovulului devine insuficientă pentru a asigura proliferarea endometrului şi menstruaţia.
· Faza III (poligonadotropă) este o reacţie a hipofizei la deficienţa funcţiei ovariene. Cantitatea de estrogeni este atât de redusă, încât nu mai poate frâna acţiunea hipofizei anterioare, care va secreta în exces FSH şi în egală măsură alţi hormoni hipofizari, ca ACTH şi FSH, determinând o hiperfuncţie a glandelor ţintă.
· Faza IV (oligohormonală, senescenţa) se caracterizează prin dispariţia totală sau aproape totală a oricărei funcţii hormonale. Încetarea menstruaţiei corespunde pierderii funcţiei de reproducere prin epuizarea foliculilor primordiali din ovar şi prin modificarea secreţiei hormonilor sterioizi sexuali. Fenomenul epuizării foliculilor este considerat determinat genetic; s-a evidenţiat prezenţa receptorilor de gonadotropine pe structurile ovariene şi diminuarea acestora în menopauză, ceea ce explică lipsa răspunsului ovarian la stimularea hipofizară, în această perioadă.
Comments