TESTE PENTRU OSTEOPOROZĂ

I. Testele urinare în osteoporoză ajută la evaluarea metabolismului osos prin măsurarea markerilor de resorbție (degradare) osoasă și, uneori, de formare osoasă. Aceste teste sunt adesea utilizate împreună cu analizele de sânge pentru a evalua turnover-ul osos și eficacitatea tratamentelor pentru osteoporoză.

Markerii urinari comuni utilizați în osteoporoză includ:

1. N-telopeptida (NTX) și C-telopeptida (CTX): Acestea sunt fragmente de colagen de tip I care sunt eliberate în sânge și excretate în urină pe măsură ce osul este resorbit. Nivelurile ridicate indică o resorbție osoasă crescută, care este adesea observată în osteoporoză.

2. Deoxipiridinolină (DPD): Această reticulă stabilizează fibrele de colagen din țesutul osos. Atunci când osul este descompus, DPD este eliberat în sânge și excretat în urină. Nivelurile ridicate pot sugera o rotație osoasă ridicată.

3. Legături încrucișate de piridină: Similar cu DPD, piridinolina și hidroxilizilpiridinolina sunt reticulări în fibrele de colagen, iar nivelurile lor urinare crescute indică resorbția osoasă.

4. Calciu: Calciul urinar ridicat poate indica uneori o creștere a turnover-ului osos, deși specificitatea sa pentru osteoporoză este mai scăzută decât a altor markeri.

Testele urinare fac adesea parte dintr-o evaluare completă și pot ajuta la monitorizarea modului în care un tratament reduce turnover-ul osos la pacienții cu osteoporoză.

II. SCREENING PENTRU OSTEOPOROZĂ

Screeningul pentru osteoporoză presupune evaluarea sănătății oaselor pentru a identifica persoanele cu risc de fracturi din cauza densității minerale osoase (DMO) reduse.

Recomandări generale:

• Femei în vârstă de 65 de ani și peste: Screening de rutină.

• Femei în postmenopauză sub 65 de ani: depistați dacă prezintă factori de risc (de exemplu, menopauză precoce, fumat, antecedente familiale, greutate corporală scăzută, diabet aharat, boli tiroidiene).

• Bărbați în vârstă de 70 de ani și peste: Screening de rutină.

• Bărbați cu vârste cuprinse între 50 și 69 de ani: Screening dacă au factori de risc.

Populații speciale:

• Persoane cu fracturi după vârsta de 50 de ani.

• Persoanele cu afecțiuni sau medicamente asociate cu pierderea osoasă (de exemplu, corticosteroizi, poliartrită reumatoidă, diabet, boală renală cronică).

• Fumătorii și persoanele cu consum excesiv de alcool.

Metode de depistare:

1. Absorptiometrie cu raze X cu energie dublă (DEXA sau DXA):

   • Măsoară BMD la nivelul șoldului și al coloanei vertebrale.

   • Rezultatele sunt exprimate ca scor T (deviaţii standard faţă de o persoană de acelaşi sex şi de 25 de ani):

     • Normal: T-score ≥ -1,0

     • Osteopenie (masă osoasă scăzută): Scorul T între -1,0 și -2,5

     • Osteoporoză: Scorul T ≤ -2,5

Scorul  compară cu persoane de aceeaşi vârstă, nefiind utiliat în practică

2. Instrumentul FRAX (Fracture Risk Assessment Tool):

   • Estimează probabilitatea pe 10 ani a unei fracturi osteoporotice majore sau a unei fracturi de șold.

   • Utile pentru orientarea tratamentului la persoanele cu osteopenie.

3. Ultrasunete cantitative (QUS):

   • Alternativă neinvazivă la DXA, adesea utilizată la nivelul călcâiului.

   • Mai puțin precisă, dar rentabilă.

Când să repetați screening-ul:

• Pentru persoanele cu DMO normală: la fiecare 5-10 ani.

• Pentru cei cu osteopenie sau la risc: La fiecare 2-5 ani.

• Pe baza raționamentului clinic și a factorilor de risc.

Atitudine:

1. DMO normală: puneți accentul pe măsurile legate de stilul de viață (de exemplu, calciu, vitamina D, exerciții de susținere a greutății).

2. Osteopenie: Evaluați riscul de fractură cu FRAX; luați în considerare tratamentul preventiv.

3. Osteoporoză: Inițiați tratamentul (de exemplu, calciu cu vitamina D, bifosfonați, denosumab) și asigurați o nutriție adecvată și strategii de prevenire a căderilor.